Cand spun prietenie ma gandesc la loialitate,sinceritate,intelegere.Pentru mine prietenii adevarati sunt cei care ma stiu in toate starile,cei care ma suporta si atunci cand plang nu doar cand rad,care imi sterg lacrima de pe obraz si ma imbratiseaza..Care stiu ca ma supar repede ,dar tot atat de repede imi trece:)),care stiu ca nu port ranchiune,oricat de mult rau mi s-ar face..Prietenii ma stiu asa cum sunt eu,nu cum ma afisez.Nu am 2 fete ,dar a spus bine un coleg -"nu trebuie sa iti deschizi carapacea in fata oricui"..:)).

Daca stau bine sa ma gandesc vorbesc cu multi tineri de varsta mea,am multi amici,insa dintre toti in momentul in care spun -prietenie- imi vin in minte cateva persoane,persoane cu adevarat speciale..La baza prieteniilor de durata pe care le am au stat dazamagirile comune,teluri comune,aspiratii comune..;pentru ca personalitatile sunt unice,suntem unici.Si desi poate nu sunt de acord cu ce face o prietena ,asta nu inseamna ca o judec,i-am explicat punctul meu de vedere -si o accept asa cum e (fiecare alege dupa proprile aspiratii,dupa propria constiinta).Am prietena cu care am in comun extrem de multe,dar si prietena cu o personalitate total diferita de a mea,si totusi le indragesc egal pe amandoua.Le indragesc pe toate pentru ca sunt minunate.

Desi am amici baieti,mi-am dorit foarte mult un prieten baiat..Probabil pentru ca "am eu o problema cu baietii"  voi fi cu adevarat deschisa doar in fata celui care reuseste sa ma faca sa simt ca e special si de incredere.Nu stiu daca exista prietenia adevarata intre un baiat si o fata,dar poate o sa aflu.

Ca prietena ofer tot ce am pretentia sa mi se ofere,dar mai ales ofer TIMP..Timpul tau  cred ca e darul cel mai de pret pe care il poti oferi cuiva.

Cu un prieten adevarat vorbesti orice ,oricat,dar nu oricum,desi prietenul adevarat tolereaza.

"Adevăratul prieten este cel ce ştie totul despre tine şi continuă a-ţi fi prieten."Kurt Cobain

Inca din gradinita am fost invidiata..Tin minte ca veneam acasa plangand ,imi pica greu sa ma simt atacata si nu intelegeam de ce mi se intampla mie asta,nu faceam rau nimanui ..Ce sa-ti spun ca in liceu nu am scapat,parca mai tare am fost bombardata..de data asta nu am plans ,dar nici bine nu m-am simtit.Am incercat sa imi dau seama ce se intampla defapt cu aceste persoane invidioase si de unde porneste defapt invidia..Cred ca porneste din nemultumirea de sine,din faptul ca ei nu se iubesc indeajuns,nu se apreciaza si vad in tine ceea ce ei nu pot ajunge niciodata.Ei isi impun sa fie rai,ei se vad rai si ca atare fac rau,ataca fara sa fie atacati ,asa crezand ca isi hranesc sufletul-ei defapt si-l distrug putin cate putin.In fata acestor oameni nu trebuie sa tipi,sa pui"paie pe foc",nu ii provoca..dimpotriva ..arata-le ca tu esti mai eleganta,daca poti vorbste-le pe un ton cald si calm,astfel altercatia se domoleste ..insa cel mai probabil invidiosul ramane tot asa ,pentru ca schimbarea trebuie sa porneasca din tine..degeaba doresti sa ajuti un om care nu vrea...Este ca si cand faci coca pentru o prajii-ingredientele sunt puse ,tu tot amesteci ,insa gustul nu il schimbi ..ingredientele au fost  puse,iar pe ele numa noi insine le putem adauga ..Nu e usor sa faci fata invidiei,esti om si de multe ori iti vine "sa explodezi"cand deja te calca pe coada..stii una is vorbele dar cand trece la fapte-la atac ,iti trebuiesc nervi nu gluma ca sa faci fata situatie cu diplomatie..si totusi nu trebuie sa iti pierzi cumpatul..doar asa focul se domoleste,daca nu vrei sa participi la un adevarat incendiu:)).

Niciodata nu am fost invidioasa, daca altul a avut ceva si eu nu ,mi-am spus ca eu nu il am pentru ca cel mai probabil nu am nevoie-eu pot si fara si daca nu puteam..Dumnezeu mi l-ar fi dat si mie..

Nu iti degrada sufletul doar pentru ca esti invidiat,uneori invidia celorlalti te mai ajuta sa vezi adevarata ta valoarea,insa e important sa o stii oricum!Nu iti cer sa-i iubesti ,dar iarta-i si nu ii judeca,doar ei stiu ce este in sufletul lor si de ce sunt asa,oamenii invidiosi sunt demni de mila si au nevoie de ajutor pana nu se transforma in mizerii..

Dacă sunteți invidios în competiția cu lumea din jurul vostru, cum puteți ajunge la voi înșivă? Lumea e atât mare, sunt atâția oameni în ea, și voi intrați în competiție cu toata lumea! Cineva are un chip frumos, cineva are un păr bogat, cineva are un trup bine proporționat, cineva are un intelect foarte dezvoltat, cineva e pictor, cineva e poet… Cum vă puteți descurca? Toate acestea și voi singuri în această competiție? Veți înnebuni! Și asta se întâmplă, de fapt, cu toată umanitatea.
Înlăturați competiția, înlăturați invidia! E absolut fără sens. E un mijloc de tortură, astfel încât să nu puteți fi niciodată voi înșivă.
Fiecare se simte inferior într-un fel sau altul. Motivul e neacceptarea faptului că fiecare e unic. Nu se pune problema superiorităţii sau a inferiorităţii. Fiecare face parte dintr-o categorie care îi este proprie. Şi din acest lucru nu rezultă nici o comparaţie. Noi nu le-am permis oamenilor să se accepte pe ei înşişi aşa cum sunt. În clipa în care te accepţi aşa cum eşti, fără nici o comparaţie, orice inferioritate şi orice superioritate dispare. În acceptarea totală de sine vei fi liber de aceste complexe de inferioritate sau superioritate. Altfel, vei suferi toată viaţa.

Osho

Cu cat suntem mai puternici, cu atat ne facem mai multi dusmani. Din aceasta cauza, trebuie sa fim cei mai puternici. – Karel Capek